Prin februarie 2008 m-am hotarat sa imi fac blog. M-am inregistrat pe wordpress, apoi nu m-am mai intersat de el cum, din pacate, se intampla cu multe lucruri care la inceput ma entuziasmeaza si pe care, mai apoi, le abandonez. De data asta, insa, cred ca a fost mult mai bine ca am uitat o vreme de blogul acesta…
Azi, mi-am amintit din intamplare de el. De fapt, trec printr-o perioada destul de proasta, in care nevoia de comunicare e maxima si numarul persoanelor dispuse sa ma asculte e minim 
). Asa mi-am amintit de blog, de hotararea de candva de a scrie, de o groaza de planuri si visuri pe care le-am aruncat intr-un dulap prafuit si pe care acum le scot si le sterg de praf.
Inainte de gandurile de inceput de an, trebuie sa fie cele de sfarsit. Astfel, m-am gandit sa fac o trecere in revista a tot ceea ce a insemnat anul 2008 pentru mine – reusite, infrangeri, dat cu capul de pragul de sus si invataminte desprinse din intamplarile traite.
Inceputul anului m-a prins in Franta si imi amintesc de dorinta cea mare din noaptea de revelion: sa am liniste sufleteasca. Stau acum si ma intreb daca dorinta mi s-a indeplinit si ajung la concluzia ca da, a fost asa cum mi-am dorit. Cel putin pana in luna decembrie, am fost cel mai linistit si mai fericit om. Imi amintesc ca am avut puterea sa ma bucur de fiecare clipa, sa fiu increzatoare ca toate se vor aseza si rezolva. Am stiut sa ma bucur de ploaie, de vant, de ceata, de zapada, de surprize si chiar de unele suparari sau incercari. Tot anul, cand am fost intrebata “ce mai fac?”, am raspuns “foarte bine” si am vorbit serios. Din punctul acesta de vedere, pot spune ca 2008 a fost un an foarte fain si foarte linistit, care m-a umplut de bucurie si in care am putut zbura la inaltimi mari, cu aripile intinse si zambet larg pe fata.
Pe plan sentimental, anul a fost destul de agitat si s-a terminat cu un esec. Nu voi insista prea mult asupra acestui plan, pentru ca e prea intim si pentru ca e inca mult prea confuz.
Profesional. Consider ca 2008 a fost un an plin de reusite, in ciuda celor doua restante 
. M-am indragostit de facultatea mea, am ajuns la concluzia ca tot ce fac fac cu pasiune, ca, din aceasta cauza, unde pun mana pune si Dumnezeu mila. Am avut profesori grozavi, am avut multe de invatat de la ei si nu numai… Am tradus o carte, am corectat alte cateva, am editat doua reviste, am lucrat pentru mini-jobs. Una peste alta, cred ca a fost un an rodnic, de care sunt foarte mandra.
Excursii si iesiri. A fost socant pentru mine sa-mi dau seama ca nu am iesit din tara anul trecut . E prima oara dupa destul de multi ani, cand nu plec prin Europa. Asta trebuie indreptat in anul ce vine .
Planul spiritual. Foarte slab. Cred ca pot numara pe degetele de la o mana Liturghiile la care am participat, de Vecernii, masluri sau privegheri nici nu mai pomenesc 
.
Si acum 2009.
Mi-am dorit sa intru in Noul An facandu-mi o cruce si incredintandu-ma Domnului. Mi-am inceput anii in tot felul de moduri, dar niciodata asa… Ma bucur ca am reusit sa fac lucrul acesta, desi poate ca pe altundeva am gresit. Oricum, nadajduiesc ca gandul bun cu care am pornit in an sa-mi dea putere sa indrept greselile pe care le fac si, eventual, chiar sa fac cat mai putine.
De la anul acesta astept sa-mi regasesc echilibrul. Vreau sa invat sa ma cunosc mai bine, sa vad cine sunt cu adevarat, sa invat sa am incredere in mine si sa ma bucur pur si simplu de prezenta mea. Vreau sa-mi infrunt cea mai mare temere, pe care tot in noaptea de revelion am inteles-o cu adevarat, si sa inteleg cu adevarat ca in lumea asta nu suntem niciodata singuri.
Vreau bursa de merit, asa ca sesiunea asta voi trage tare ). Vreau sa profit cat mai mult de sansa pe care mi-o ofera bursa in Marburg, vreau sa pot sa combin invatatul cu uitatul si vizitatul, sa vad – pentru prima data – cum e sa fii singur intr-o tara straina, fara mama si fara arsenalul de prieteni care abia asteapta sa-ti ridice moralul. Cand ma voi intoarce, vreau sa plec in Italia si apoi sa-mi iau toate exemenele cu brio .
Vreau sa citesc cat mai mult anul asta. Am lipsuri mari, sunt ani intregi in care praful s-a asezat pe cartile mele si incep sa simt tot mai acut ruptura ce se casca intre mine si cei care reusesc sa fie cel putin statornici in lectura. Prin urmare, anul 2009 va fi un an al cititului in care sper sa recuperez cat mai mult.
As vrea ca anul acesta sa-mi fac mai mult timp pentru oamenii dragi, pentru parinti, bunici si surioara. De ani de zile, tot ei sunt cei neglijati din cauza “lipsei de timp”. Stiind ca va veni o zi in care imi va parea rau, sunt foarte hotarata sa am mai multa grija de ei si sa le dedic mai mult timp.
Si, nu in ultimul rand, vreau sa rad mai mult . Aici voi avea nevoie de Ileana, care sper sa imi dea niste lectii despre cum e cu rasul oricand si oricat
