Divine febre noaptea-ţi smolesc trupul:
făclii pe-obraji ţi-aprinde gura mea.
Nelegănat rămâne-acela care
În leagăn fără cântece-adormea.
Spre tine-am mers cu-omăt în mâini, nesigur
ca-n cercul orei ochii-ţi albăstrii.
(Mult mai rotundă luna de-altădată!)
Minunea-i plânsă-n corturi, azi pustii.
Îngheaţă-ulciorul viselor – , ei şi?
Tu nu uita: o frunză negricioasă
atârnă-n soc, – embloemă mai frumoasă
a cupei sângelui, nu poate fi.
În româneşte de: Petre Solomon
Poezie apărută în volumul “Nisipul din urne” (Der Sand aus den Urnen)
