SdC Sibiu – Rezumatul capitolului I

SdC Sibiu – Rezumatul capitolului I

Cu întârziere, pricinuită s(tr)esiune, reuşesc să vă povestesc şi eu cum a fost prima întâlnire SdC din Sibiu . Ne-am întâlnit duminica trecută, în număr destul de restrâns, în clubul Maya pentru a povesti despre ce-am mai citit şi despre cărţile care ne plac. La o ciocolată caldă şi foarte bună, un pahar de bere, un ceai sau un frappe, am stat şi-am depănat poveşti şi amintiri într-o atmosferă foarte destinsă şi plăcută.

Am aflat că, în toamnă, blogerii sibieni au mai organizat un SdC mai micuţ, dar că acesta nu a devenit o tradiţie. Oricum, reprezentantul lor de la întâlnirea de duminică a promis să dea sfoară-n ţară printre fraţii într-ale blogingului, astfel încât data viitoare să vină, cu mic, cu mare, toţi cei care în octombrie s-au arătat încântaţi de proiect.

La începutul discuţiilor, s-a vorbit despre piaţa de carte din România, despre posibilitatea de distribuire a cărţilor şi despre editurile care, eventual, ar publica şi autori necunoscuţi. După aceea, am prezentat fiecare cartea / cărţile adusă(e), pe care le-am lăudat şi le-am recomandat celorlalţi. Invitatul special, criticul Andrei Terian, a adus cartea Băiuţeii a lui Filip Florian şi Matei Florian. După ce ne-a povestit câte ceva despre autorii cărţii, domnul Terian ne-a vorbit despre literatura română contemporană şi despre importanţa cunoaşterii propriei literaturi. De fapt, încă dinainte să ne divulge titlul cărţii aduse, ne-a spus că, încă de când a primit invitaţia, a ştiut că va trebui să aducă o carte de proză contemporană, scrisă de un autor (respectiv, autori) român(i). Dacă seamănă cu Amintiri din copilărie sau nu, ne va spune la următoarea întâlnire Călin, care s-a arătat dornic să o citească.

Am mai discutat despre prejudecăţi şi despre faptul că anumite idei preconcepute ne opresc să citim cărţi care, altfel, poate, ni s-ar părea foarte interesante; despre titluri care ne-au convins să citim cărţile care le poartă, despre conspecte, sfinţi cunoscuţi şi necunoscuţi.

Printre cărţile împrumutate s-au mai numărat:

Joaquim Maria Machado de Assis – Memoriile postume ale lui Bras Cubas

Amelie Nothomb – Uimire şi cutremur

Valeriu Anania – Memorii

Mircea Păcurariu – Sfinţi daco-romani şi români

În final, am discutat despre facultăţi, examene, sesiuni, licenţe şi conspecte şi am încheiat urându-ne să ne-ntâlnim în februarie „câţi am fost şi înc-atâţia”.

Vreau să mulţumesc tuturor celor care au venit,

Andrei Terian

Simina Terian

Călin Blaga

Adi Dinu

Neluţu Dăian

Doresc tuturor studenţilor muuuuult succes la examene şi spor la citit .

Raluca

Planuri de viitor

Simtind ca, uneori, am prea mult timp liber (… not!!!), am mai adaugat cateva hotarari sau planuri de viitor celor de la 1 ianuarie. Printre altele, mi-am dat termen pana la sfarsitul lui iunie sa vorbesc italiana fluent. Pentru asta, m-am abonat prin RSS la cateva ziare din Italia si am hotarat sa citesc in fiecare zi 2-3 articole (am nevoie sa invat cuvinte noi… ca sa nu mai vorbim de faptul ca, in sfarsit, voi reusi sa fiu si eu in pas cu noutatile… din Italia ). Pasiunea pentru italiana a existat dintotdeauna undeva, in adancul sufletului meu. Bunicii mei stiu sa vorbeasca un pic, iar mama a fost mereu fascinata de Italia. De curand (prin toamna), am vazut filmul “La vita e bella”, film genial care m-a impresionat foarte mult. Cred ca atunci s-a nascut in mine certitudinea ca trebuie sa invat italiana .

Din iunie, ma apuc sa-mi pun la punct franceza si am termen pana in decembrie sa vorbesc si franceza fluent. Dupa 3 ani de franceza in liceu, ma gandesc ca bazele sunt deja asezate. Ar trebui sa mearga destul de usor si sper sa reusesc tot prin intermediul lecturii sa-mi imbogatesc vocabularul.

In contextul acesta, mi-am dat (inca o data) seama de importanta internetului. Deunazi, ma chinuiam sa gasesc persoane de la care as putea imprumuta carti in franceza sau italiana pentru ca, mai apoi, sa-mi dau seama ca, de fapt, internetul imi poate oferi tot ce am nevoie pentru asta. Traiasca, deci, ziarele din alte tari .

De la inceputul anului viitor, vreau sa ma apuc de limbile nordice, incepand cu suedeza, apoi daneza, olandeza, norvegiana. Ideea mi-a venit in urma unei discutii cu o vecina, care imi povestea ca stie o firma a carei patron e disperat ca nu reuseste sa gaseasca vorbitori de norvegiana. Vecina sublinia faptul ca, prin exercitiul germanei, nu ar trebui sa fie foarte greu sa invat si aceste limbi. Perspectiva unei lupte noi m-a inctitat si, de atunci, gandul de a invata limbile acestea e tot mai staruitor.

Pe planuri mai indepartate stau spaniola, rusa, greaca. Pe urma, pot muri linistita ).

Cand am povestit unei prietene de la facultate hotararea mea, m-a sustinut enuziasta, spunandu-mi ca a citit undeva ca fiecare limba noua invatata amana cu 5 ani aparitia bolii Alzheimer la cei predispusi . Ce iti poti dori mai mult decat atat? )

Melodia zilei – 7.1.2009