Domnita’s Weblog

Iulie 30, 2016

Back… Again!

Filed under: Uncategorized — domnitaralu @ 2:18 pm

De ceva vreme, ma tot bate gândul sa mai trec pe-aici, sa mai las câte-un gând. Poate pentru ca de aproape 7 luni stau acasă, mi se pare ca tare multe as avea de povestit. Sau pentru ca viata mea e în continua schimbare, pentru ca nicio zi nu seamănă cu cealaltă, simt uneori nevoia sa mai „scutur” din noianul de trăiri.

Am rămas socata, văzând ca ultima postare e din martie 2014. Cate s-au întâmplat de atunci! Sau ce nu s-a întâmplat de atunci?! Statornici au rămas oamenii dragi, cărora însă li s-au adăugat și alții, prieteni minunați, care îmi îmbogățesc viata în fiecare zi!

Dintre toți, am să-l pomenesc deocamdată pe Băiețelul meu, Damianul de mult visat, cu ochi albaștri în care ascunde deja marea pe care încă n-a cunoscut-o.

A venit împreună cu o sarcina nespus de ușoară și frumoasa, în care am călătorit nebunește de mult, asa cum îmi promisesem încă din copilărie: când voi fi însărcinată, voi merge peste tot, ca să-i arat puiului meu cat se frumoasa ne e tara și să-l fac sa se îndrăgostească de ea. Am reușit (aproape) tot ce mi-am propus. Doar în Maramureș nu am ajuns, în rest, am bifat fiecare zona. Plus vreo câteva tari străine.

Și s-a născut Damian în noaptea magica a Revelionului, putin înainte de zorii primei zile a anului. Și de atunci, mi-a vrăjit fiecare zi care a urmat.

Despre toate sper sa reușesc sa va povestesc de acum încolo…

Anunțuri

Martie 30, 2014

„Doamne, strigat-am”. Cantec inchinat tineretii castigate in Hristos

Care ar fi, oare, cele mai potrivite cuvinte pentru descrierea unei detenţii nevinovate, a unei tinereţi frânte şi ascunse în umbra închisorilor de un regim de exterminare îndreptat împotriva elitelor intelectualităţii române? Ură, nedreptate, frustrare, teroare? N-ar fi nimic nefiresc să fie acestea. Nefirescul intervine însă atunci când, sub un condei măiestrit, amintirile care rămân după o astfel de experienţă sunt caracterizate de duioşie, prietenie, credinţă, speranţă şi, mai presus de toate şi încununându-le pe acestea, de iubire…

Am auzit pentru prima dată de doamna Aspazia Oţel Petrescu – probabil neîntâmplător – într-o noapte de vară bucovineană cu cerul coborât adânc şi luminos peste lume, pe un pridvor mângâiat de atingeri uşoare de vânt, prin vocea încărcată de emoţie a unui drag prieten, tocmai sosit dintr-o altă „haiducie” şi ducând, preţioasă comoară, cu sine o înregistrare pe reportofon. Ne povestea copleşit de personalitatea doamnei pe care îi fusese dat să o cunoască şi să o asculte, vorbindu-ne despre dumneaei ca despre o poezie coborâtă în chip de om.
Cu nerăbdare am aşteptat să ajungă la mine înregistrarea, culegerea ei fiind într-adevăr o asemenea delectare şi bucurie, încât nu o dată m-am surprins uitând că trebuie să scriu şi ascultând cu emoţie curgerea lină a povestirii sale. Mai târziu, când cartea a apărut, adăugându-se primeia din seria de mărturii despre Părintele Arsenie, apărută la Editura Agnos, şi chemând-o pe a treia, materialul doamnei Aspazia a rămas unul de referinţă, spre care ne întorceam mereu, simţind de fiecare dată aceeaşi emoţie.
Poate unul din paradoxurile „lucrării” într-o editură – cel puţin, pentru mine – este faptul că „nu mai apuci” să mai citeşti şi altceva. Munca de zi cu zi, încărcată de lectură, îndeamnă spre un alt mod de eliberare a minţii… Până când în mâinile mele au ajuns alte înregistrări, cutremurătoare şi ele, vorbind despre o altă viaţă călită în lupta pentru păstrarea fiinţei neamului acestuia, în faţa prigoanei roşii venite din est. De data aceasta, un Părinte firav la trup, însă cu un suflet adânc cât o biserică de sub ape, vorbea despre viaţa sa din temniţele comuniste şi despre lupta de după acestea, pentru întoarcerea spre o străveche tradiţie, singura în stare să readucă Neamul românesc la sfinţenia de altădată. Părintele Crăciun (a cărui carte stă să apară, o altă mărturie înălţată în cinstea eroilor secolului trecut) vorbea, într-una din conferinţe, despre cartea Aspaziei, „cea oţelită în Duhul răbdării prigoanei” , îndemnându-i pe tinerii ce-l ascultau să o citească şi să o urmeze în exemplul de vieţuire dăruit: „o bucovineancă ce şi-o petrecut tinereţea în păstrarea fecioriei cu multă sfinţenie. Dacă ar imita-o şi alţii, mie nu mi-ar fi ciudă…” . Reîntâlnind-o, chiar şi aşa scurt, în îndemnurile Părintelui Crăciun, am retrăit toate emoţiile acelei veri, precum şi bucuria pe care cuvintele înregistrate mi-au adus-o şi am simţit tot mai impetuos nevoia de a-i citi cartea.
Am făcut rost de ea, însă am aşezat-o departe de mine, într-un dulap, promiţându-mi că o voi citi odată ce voi fi terminat din multele „urgenţe” la care lucram. A doua zi, reînnoindu-mi promisiunea, am aşezat-o totuşi pe colţul mesei mele, „ca să-mi dea avânt”. A fost o problemă de câteva ore până am deschis-o, „doar cât să o frunzăresc”. Şi de-atunci nu am mai avut linişte, până nu am lăsat toate celelalte şi m-am cufundat în citirea uneia dintre cele mai minunate poveşti de viaţă din câte mi-a fost dat până acum să întâlnesc.
Cu un talent magic de povestitoare, doamna Aspazia te prinde de mână încă din primele rânduri şi te invită într-o călătorie prin viaţa ei, prin tinereţea ei ascunsă sub zeghe şi zăvorâtă după uşi grele, departe de lumina soarelui, depărtare care avea să o transforme într-o Albă-ca-zăpada, cu părul mult prea devreme nins şi cu pielea „ca o coală de hârtie”. Încă de la început, descriindu-şi generaţia, arată că istoria a cunoscut, de-a lungul ei, anumite momente fatidice, cu generaţii de sacrificiu, care au împărţit-o între „înainte de” şi „după ce”. O astfel de generaţie a fost şi cea a domniei sale, care a fost prinsă sub o astfel de ghilotină ce avea să despartă trecutul plin de jertfe, cunoscute sau anonime, ale poporului acestuia, prin jertfa masivă a acelei „generaţii 1948″, de ceea ce este ţara noastră astăzi.

1b-aspazia-otel-petrescu.jpg

Încărcate de farmec, ţinuturile de obârşie îndoliate ale Bucovinei de Nord, a căror durere şi înstrăinare sunt duios simbolizate de bucheţelele de viorele – flori de doliu – dăruite şefei de promoţie Aspazia, la terminarea pripită a liceului, de către elevele ce vor fi nevoite a lua drumul pribegiei, părăsindu-şi meleagurile natale şi căutând oblăduire în ţinuturile româneşti; de guleraşele albe date jos în ultima zi de cursuri, tot un semn îndoliat, şi de promisiunea ascunsă pe o tablă, sub o hartă desenată de eleve, în dar pentru diriginta lor de 1 Martie, pentru a fi găsite de cei ce vor pune stăpânire pe liceul cucerit – Cei care veţi cotropi şi liceul nostru să ştiţi că pentru noi aceasta este harta ţării noastre. O luăm astfel în sufletele noastre; de acolo nimeni nu o va putea smulge – aduc în inima cititorului dorul după o zonă pe care poate nu a cunoscut-o niciodată ca fiind parte din ţara sa (cum este cazul meu). De fapt, fiecare loc reînviat de cuvintele Aspaziei se încarcă de poezie şi de mit, devenind parcă o invitaţie pentru fiecare dintre noi să le căutăm. Vraja lor însă nu se poate lăsa descoperită decât unor ochi migdalaţi ca ai Aspaziei, care ştiu să privească frumuseţea adâncă a lucrurilor, să şi-o aducă în interiorul fiinţei şi de acolo să o reverse, îmbogăţită de propria lor frumuseţe, celor dornici să le-asculte.
Sub pana ei, la fel de fascinantă devine zona Sebeşului, care la începutul anului 1948 le dăruieşte locuitorilor ei semne de rău augur, ascunse şi ele însă în frumuseţi inaccesibile ochiului neiniţiat. La fel şi Clujul, oraş al studenţiei ei, dar şi al condamnării la ani grei de temniţă şi mai grea, pe care avea să-i împlinească întregi, pentru ca eliberarea să nu-i aducă nimic altceva decât o înnoită sentinţă.
Deşi s-a ascuns când au început arestările printre studenţi, Aspazia nu a plecat mai departe de casa părintească, iar fuga spre pădure, la venirea celor însărcinaţi cu arestarea ei, s-a oprit brusc, aproape de limanul şi ascunzişul oferit de pădurea şi munţii care au adăpostit „rezistenţa anti-comunistă”, la auzul unei împuşcături şi la gândul suferinţei pe care atât moartea, cât şi dispariţia ei ar provoca-o în sufletele părinţilor şi mai ales în cel al mamei bolnave de inimă. Anchetele pline de brutalitate i-au arătat repede în ce fel sedesfăşoară „justiţia comunistă”, iar procesul, desfăşurat în săptămâna Patimilor a anului 1948, nu a făcut decât să confirme ceea ce simţiseră deja în anchete.
Primul „popas” în lungul pelerinaj în închisorile comuniste a fost Mislea, închisoarea de femei de unde aveau să-i rămână cele mai frumoase amintiri şi unde şi-a format o adevărată familie spirituală, încărcată de iubire şi jertfă de sine, în care nu arareori au cuprins şi pe cele însărcinate cu supravegherea şi, nu de puţine ori, cu chinuirea lor.
Închisoarea Mislea din poveştile Aspaziei devine şi ea un tărâm feeric din care, paradoxal, nu temerile, teroarea, frigul şi foamea ies în evidenţă, cât prietenia, dragostea şi bucuria oferită de succedarea anotimpurilor. Deţinutele au căutat să-şi facă viaţa cât mai plăcută şi mai suportabilă – la primul Crăciun, au pus în scenă o mică piesă, la care au fost invitate şi „tovarăşele” din conducerea închisorii. Rolul principal, jucat de o deţinută cu obraji arzând de febră, a impresionat-o pe „nemiloasa” directoare a închisorii, încât, după scenetă, i-a dat Aspaziei nişte medicamente cu care să-i aline aceleia suferinţele.
De fapt, din prima parte a relatării despre detenţie, figura directoarei, poreclită Diri, iese în evidenţă, plină de contraste şi fascinantă tocmai din această cauză. Sunt numeroase scenele în care îşi arată omenia faţă de deţinutele pe care fie le apără, fie le răsplăteşte cu bomboane pentru o ie pe care i-au dăruit-o, acestea culminând cu lacrimile ei, dăruite Aspaziei, împreună cu mărturisirea durerii de a-ţi vedea zdrobit sub minciună idealul căruia i te-ai dăruit cu toată convingerea. Femeie inteligentă, Diri nu putea să nu observe câtă înşelătorie ascundea aplicarea doctrinei comuniste, suferind întemniţarea unor persoane cu suflet nobil, cum au fost cele din lotul Aspaziei, ca pe o înfrângere personală. Printre ţipete şi palme, gesturile ei de omenie se clădesc în sufletele deţinutelor într-atât, încât Aspazia trăieşte o groază imensă în faţa perspectivei că ar putea vreodată să fie chemată de acuzare într-un proces ce părea s-o pândească pe Diri. Cu rugăciuni şi multă credinţă, acesta nu este dus la îndeplinire, directoarea fiind doar demisă din funcţie, sub acuzaţia de a fi sprijinit legionarele, lăsându-se manipulată de acestea.
În orice caz, perioada în care fetele au lucrat în ateliere, brodând adevărate minuni, ţinând concursuri (între „ii” şi „oase”, atelierul de articole româneşti şi cel de artă decorativă), în care se lăsa antrenată şi administraţia închisorii, susţinând una sau alta din tabere, putând să-şi aleagă unde doreau locul de muncă, reuşind să respecte termenele şi să „nască” produse frumoase şi de mare calitate, a fost, fără îndoială, cea mai luminoasă din cele pe care Aspazia avea să le cunoască în închisoare. Nu a fost însă de lungă durată. Valurile de noi deţinute aduceau tot mai multe informatoare, degradarea umană, în faţa promisiunii unei scrisori sau a unui pachet în plus, se făcea tot mai des remarcată. Izolarea devenise aproape obişnuinţă, la fel ca şi perioada petrecută în „secţiile închise”, unde nu li se permitea să muncească şi unde orele se scurgeau încet, într-o monotonie menită să aducă la disperare pe oricine. Totuşi, deţinutele, găseau puterea de a cânta, de a juca uneori, de a se ruga, de a învăţa poezii şi rugăciuni pe de rost. Uneori, de a-şi confecţiona torturi din pesmet, pentru a marca ziua uneia sau a alteia dintre ele. Reuşeau să sărbătorească Crăciunul, Săptămâna Patimilor, cântând Prohodul şi reproducând aproape în întregime Evangheliile ce se citesc în biserici în ziua Joii Mari, bucurându-se apoi de Învierea Mântuitorului. Serbarea acestor zile sfinte, cu toate riscurile pe care le presupunea, precum şi jertfa primită de fete fără cârtire le-a dăruit o trăire pe care noi, cei ce ne bucurăm de libertate, cu greu am putea-o cunoaşte. Aspazia se gândeşte, în apropierea unui Crăciun pe care-l aştepta în izolatorul neîncălzit, în care era aproape să degere, ce binecuvântare trebuie să fi fost răsuflarea caldă a vitelor peste Pruncul Sfânt abia născut. La fel, se întreabă cât de mare trebuie să fi fost teama Maicii Sfinte, simţind că i-a sosit sorocul naşterii, în faţa uşilor ce refuzau să se deschidă, spre a le da loc de adăpostire. Iar Învierea cu adevărat doar ei au învăţat a o trăi în plinătatea ei, pentru că doar ei au urcat, într-un mod cu totul aparte, Golgota Răstignirii împreună cu Hristos, crezând fierbinte în Învierea ce îi va aştepta la capăt de drum.
În vremea secţiilor închise, apoi şi la celelalte închisori, unde nu mai aveau să fie împreună, deţinutele au căutat şi au găsit mijloace de a subjuga timpul, de a nu le face asupritorilor lor bucuria pe care ei o aşteptau – de a le vedea odată murind. Înscenând procese literare, jucând jocuri pline de haz, căutând cu înfocare „noi moduri de a încălca regulamentul”, acestea au reuşit să supravieţuiască şi, fără îndoială, să iasă mult îmbogăţite după această experienţă care le-a învăţat ce înseamnă demnitatea, prietenia, dragostea, jertfa. Au învăţat să se jertfească nu doar una pentru alta, ci şi pentru aceia dintre călăi care îşi aduceau câteodată aminte să zâmbească. Au învăţat să cadă, plângând, în genunchi spre rugăciune pentru o gardiancă ce îşi risca slujba şi libertatea, ascunzându-le un măr sub pernă, spre a le face mai uşor de îndurat chinul.
Acesta cred că este unul din marile merite ale acestei cărţi. Peste fiarele cu chip de om, Aspazia trece uşor – nu are rânduri prea multe de pierdut cu ele. Din rândurile câştigate, se conturează chipuri de oameni îndoctrinaţi de comunism, dar care nu şi-au pierdut ultima fărâmă de omenie. Oameni care simt milă pentru ele, oameni care le admiră – un medic neputincios în faţa bolii grave a uneia dintre deţinute, îi spune unui superior, care aflase despre boala ei şi, aflat într-o inspecţie, o găseşte sănătoasă şi plină de vlagă, să le întrebe pe colegele ei de celulă cum de s-a vindecat -, oameni care muşamalizează gesturile lor „neregulamentare”, scârbiţi fiind şi ei de mizeria trădării în care comunismul a împins oameni „ahtiaţi după un grad pe umăr”.
Cartea Aspaziei este o serenadă cântată unei tinereţi pierdute – ba nu, câştigate, între ziduri groase, la umbra odihnitoare a Mântuitorului. Gingăşia cu care îşi povesteşte trăirile, modul absolut vrăjit în care prezintă răul îndurat fără ranchiună; ba mai mult, cu înţelegere, iertare şi iubire, fac din volumul Doamne, strigat-am o poveste de viaţă, necesară pentru a ne învăţa să deschidem ochii, să ne bucurăm de fiecare clipă pe care o trăim, de orice adiere de vânt sau aromă de floare. O carte despre închisoare, încărcată de o poezie caldă, darul nobleţei Aspaziei pentru cei care vor să (re)înveţe să-şi păstreze tinereţea.

Februarie 16, 2014

Doru Stanculescu – Fara petale

Filed under: Uncategorized — domnitaralu @ 10:18 pm

Ochii ei mă-ncearcănă…

Intoarceri… Fara petale

Filed under: Uncategorized — domnitaralu @ 7:23 pm

Pe langa faptul ca mi-era si mie dor – sa scriu, sa fac ceva ce sa fie doar „al meu” -, am promis unui Prieten drag ca ma reintorc pe blog. Nu-i chiar usor… M-am dezobisnuit si nici nu cred ca am devenit intre timp atat de ordonata, incat sa reusesc sa-mi regasesc mai des drumul incoace, insa merita incercat. Si imboldul de care aveam nevoie mi l-a dat o melodie draga, ce miroase a primavara si a campii verzi, scaldate in lumina unei luni pline si datatoare de nadejde si putere.

Noiembrie 16, 2011

Leacuri de pacalit iarna

Filed under: Ganduri,Muzica — domnitaralu @ 2:32 pm
Tags: , , ,

Imi place mult iarna. De fapt, imi place fiecare anotimp in parte, dar parca intotdeauna dupa o vara fierbinte ma bucur nespus de mult de primele ploi, frunzele galbene, apoi de aburul pe care il expir si de ninsoare. Pentru mine, iarna a ramas aducatoare a aceleiasi bucurii din copilarie, in care fulgii de nea necontenit ma fascineaza, ma bucura, ma plimba in lumi pierdute si visate si, poate, ma fac putin mai buna.

Cu toate acestea, stiu ca sunt si mult oameni carora iarna nu le prea prieste. Bunaoara, am o prietena draga la care m-am gandit citind aceste sfaturi si care e ca un mic arici sau ca un pisoi suparat ori de cate ori se uita pe geam si vede mohoreala de afara. Pentru ea, dar si pentru alte persoane care nu se simt prietene ale acestui anotimp, public un mail pe care tocmai l-am primit si care chiar si pe mine, amatoare a iernii, m-a bucurat pentru ca mi-a amintit inca o data ca vremea cea faina a ninsorii nu e foarte departe.

Prin urmare, lectura cu folos! 🙂

Leacuri de pacalit iarna

Costa mai nimic si va fac rezistenti, frumosi, veseli si sanatosi. Sunt retetele cele mai eficace pentru zilele reci. Va prezentam proceduri naturale, remedii cu plante si alimente, sugestii si mici secrete, precum si un grafic pentru raceala, care sa va faca bine in 6 zile

I. Intaritoare pentru imunitate

Transpiratii la baia de aburi

Pe vremuri, mai fiecare oras romanesc avea o baie comuna de aburi, loc de intalnire saptamanala, mai cu seama pentru barbati. Fara explicatii stiintifice, ei simteau ca, mai ales iarna, caldura umeda le face bine la sanatate. Un adevar confirmat astazi de stiinta: temperaturile ridicate nu activeaza doar circulatia, ci in acelasi timp stimuleaza si formarea de celule imunitare. Excitatia produsa de aerul fierbinte pe mucoase ajuta mai ales la respingerea virusilor racelii. Cand mucoasele sunt puternic irigate cu sange, virusii nu se pot fixa pe ele atat de usor.

Domnia papucilor

Cat stati acasa, incaltati-va neaparat cu papuci caldurosi. Picioarele reci declanseaza guturaiul, afirma cativa cercetatori britanici de la „Common Cold Center“, de pe langa Universitatea Cardiff. In cadrul studiului lor, participantii care faceau bai reci la picioare contractau de doua-trei ori mai frecvent o viroza decat restul subiectilor. Explicatia este urmatoarea: scaderea temperaturii blocheaza activitatea leucocitelor, care combat virusii.

Kiwi si mango

Pentru combaterea infectiilor, corpul nostru consuma cantitati mari de zinc si vitamina C. De aceea, in cursul iernii, este necesar sa-i aprovizionam regulat depozitele.. Kiwi contine foarte multa vitamina C. Mango ne pune la dispozitie zincul. Va propunem o masura profilactica absolut delicioasa: taiati in bucati mici un mango si doua kiwi si zdrobiti-le pana obtineti o crema pufoasa. La sfarsit o puteti indulci cu putina miere.

Paine cu usturoi

O capatana de usturoi ne apara, cu adevarat, de infectiile gripale? Pana ce oamenii de stiinta vor ajunge la un consens, cercetatorii britanici au descoperit ca fanii usturoiului sufera mai rar de tuse si guturai. Iar daca se imbolnavesc totusi, raceala lor trece cu trei zile si jumatate mai repede decat a celorlalti. Pentru a preveni imbolnavirea, e nevoie sa mancati usturoi zi de zi, minimum trei saptamani, cel mai bine taiat marunt si presarat pe o felie de paine unsa cu unt. Un amanunt important: numai usturoiul crud are acest efect.

II. Stimulente pentru suflet

Pete de culoare

Iarna poate fi deosebit de cenusie. Nu doar norii si ploile care tin locul zapezii incetoseaza culorile peisajului, ci si creatorii de moda, care imbraca femeile in negru si tonuri de gri. Pentru a lupta cu depresia, psihologii ne sfatuiesc sa ne inveselim macar casa, cu pete de culoare, alegand covoare sau pleduri in nuante vii si impodobind incaperile cu flori. Culorile exercita o influenta puternica asupra starii noastre de spirit: cele mai multe perceptii senzoriale ajung la creier prin intermediul ochilor. Tonurile cromatice aducatoare de fericire sunt: rosul (ne face activi), portocaliul (ne insenineaza) si galbenul (sporeste optimismul).

Mancati iute si piperat

Nu acrul ne stimuleaza, ci iutele. Condimentele cum sunt ardeiul iute, piperul de Cayenne si hreanul lasa in urma lor, in gura, mici impulsuri dureroase. Creierul reactioneaza la ele, comandand organismului sa-si fabrice propriile analgezice, care induc totodata sentimentul de bine interior. Specialistii numesc acest fenomen „Pepper-High-Effect“ (efectul euforizant al piperului). Sugestie: taiati cativa ardei iuti in sosul pentru spaghete sau preparati-va un sos mexican Tabasco, amestecand suc de rosii cu ardei iuti, sare, otet si alte condimente, dupa gust. Daca la prima incercare l-ati nimerit prea iute, potoliti-va arsura de pe limba cu iaurt, lapte, banane sau inghetata.

Placerea de a mirosi

Aromele proaspete actioneaza asupra noastra la fel ca o baie fierbinte, dupa o zi obositoare, insa mult mai rapid. Moleculele infinitezimale patrund in nari, fiind conduse prin 20-30 milioane de celule olfactive direct in centrul senzorial. Cele mai bune stimulente olfactive se gasesc in toate magazinele: scortisoara, lamaile si menta.

Atipeala care incarca bateriile

Somnul scurt de dupa-amiaza, care ar trebui sa dureze in jur de 30 de minute, este un fel de portie de hibernare. Influenta lui pozitiva asupra corpului si a psihicului s-a demonstrat stiintific: potrivit unui studiu publicat recent in Grecia, cate o siesta de trei ori pe saptamana imbunatateste productivitatea, impulsioneaza buna dispozitie, reduce stresul si protejeaza inima. In SUA, firmele au amenajat camere de odihna pentru atipeala angajatilor la birou. Cautati o incapere mai retrasa, unde puteti incuia usa , si atipiti cu capul pe un birou, folosindu-va bratele drept perna.

Alimentele care ne fac fericiti

In orice supermarket bine garnisit se gasesc alternative demne de luat in seama la pilulele antidepresive prescrise de doctori. Substanta responsabila pentru buna noastra dispozitie se cheama triptofan si este un aminoacid ce participa la producerea serotoninei, cea care declanseza in creier sentimentele pozitive.

Iata topul alimentelor detinatoare de triptofan in cantitati apreciabile:

* suc de lamaie (preparat proaspat, din zeama si coaja alba din interior) – 450 mg/100 ml

* cascaval cu gauri – 430 mg/100 g

* ton – 300 mg/100 g

* carne de vita – 295 mg/100 g

* carne de pui – 230 mg/100 g

III. Balsam pentru piele si par

Clatitul cu lamaie

Zeama de lamaie readuce luciul parului degradat de frig, de purtarea caciulii si de aerul uscat al iernii. Stoarceti o jumatate de lamaie in jumatate de litru de apa calda. Dupa ce v-ati spalat pe cap (folosind un sampon neagresiv), turnati pe par apa cu lamaie, fara a mai clati dupa aceea.

Prosoape ude pe calorifer

Adesea e suficient sa intindeti un prosop ud pe calorifer, pentru ca parul sa va fie mai putin zburlit. Iarna, parul se incarca electric, deoarece aerul uscat nu e un bun conducator de curent. Cand mergeti pe linoleum sau pe mochete din fibre sintetice, ia nastere o energie statica si ea se aduna in firele de par. Sugestie: presarati pe prosoape cateva picaturi de ulei aromat.

Cura cu ulei de masline

Cand va mananca pielea capului iarna si se formeaza matreata la tample, o masca de noapte cu ulei de masline va poate fi de mare ajutor. Turnati intr-o farfurioara o cantitate de ulei masurata cu un paharel de tuica. Inmuiati din cand in cand varfurile degetelor in acest ulei care calmeaza pielea si masati bland tot capul. Lasati uleiul sa actioneze peste noapte, iar dimineata, spalati-va cu un sampon neutru. Ca sa evitati petele de grasime pe perna, inveliti-o intr-un prosop sau puneti o boneta pe cap.

Buze frumoase si sanatoase

Cu cat este mai buna circulatia sangelui la nivelul buzelor, cu atat mai curand se regenereaza pielea, iar micile crapaturi se vindeca mai repede. In loc sa folositi mereu strugurelul, faceti-va obiceiul sa strangeti puternic buzele, apasandu-le una de alta, cu dintii, sa le muscati usor sau sa le masati cu o perie moale, de mai multe ori pe zi.

Manusi cu ulei

Vi se aspresc mainile iarna? Cumparati o pereche de manusi chirurgicale de bumbac si taiati-le varfurile degetelor. Seara, puneti-le pe maini si inmuiati-le in ulei de masline, exact pe portiunile unde pielea e asprita. Cu varfurile degetelor libere, le puteti purta si in cursul zilei, telefonand, lucrand la calculator sau citind, in vreme ce substantele vegetale hranitoare si calmante patrund in pielea degradata si reduc inflamatia.

Baie cu lapte

Ca sa va hraniti pielea de pe intreg corpul, preparati-va un adaos de baie dintr-un litru de lapte gras ori un pahar de smantana, plus cel putin trei linguri de miere, dizolvate mai inainte intr-o cana de apa clocotita. Turnati ingredientele pe rand in apa de baie, incalzita la aproximativ 35C . Daca va place, adaugati si cateva picaturi de ulei eteric. Ramaneti in cada minimum cinci minute, dar nu mai mult de douazeci, apoi stergeti-va bine cu prosopul si bagati-va imediat in pat. Grasimea din lapte hraneste pielea, iar mierea ii asigura umiditatea necesara.

Molid si migdale contra picioarelor reci

Picioarele reci se pot incalzi cu un masaj de ulei de molid sau ienupar. Va creste rezistenta la frig, caci uleiurile eterice activeaza foarte repede si durabil circulatia locala. Supliment: adaugati ulei de migdale in proportie de 1:10 si masati-va alternativ labele picioarelor, energic, dar cu blandete, timp de cateva minute. Uleiul de migdale catifeleaza pielea si impiedica formarea bataturilor.

IV. Mijloace de lupta cu raceala

Mere coapte

Contra durerilor de gat ne ajuta merele coapte. Luati trei mere, scobiti-le in mijloc si scoateti-le samburii, ungeti-le cu miere si lasati-le sa se coaca aproximativ 30 de minute in cuptorul dinainte incalzit la 180C . Indata ce s-au racit, mancati-le pe toate trei, ca sa introduceti in organism suficienta pectina. Aceasta activeaza fortele de autoaparare la nivelul gatului. Suplimentar, mierea actioneaza ca dezinfectant.

Tratament cu cartofi

Terciul fierbinte stimuleaza circulatia locala si astfel reduce inflamatia la sinusuri. Curatati de coaja doi-trei cartofi, fierbeti-i pana se fac foarte moi, puneti-i intr-un castron cu putin lapte si zdrobiti-i. Intindeti pasta fierbinte, de grosimea unui deget, pe doua batiste puse una peste alta. Impaturiti batistele, facand din ele un pachetel alungit si asezati-l pe nas, cat mai cald. Imediat ce cataplasma s-a racit, schimbati-o.

Rondele de ceapa – Aromaterapie pentru nasul infundat

Uleiurile eterice din ceapa dezinfecteaza si usureaza respiratia. Inainte sa mergeti la culcare, puneti intr-o farfurie adanca o ceapa mare, taiata in rondele, si asezati-o langa pat, la inaltimea capului. Terapia cu aroma de ceapa are insa efect doar daca nu deschideti fereastra.

Aburii si sanatatea

Aburii fierbinti cu uleiuri eterice (foarte indicat: eucaliptul) constituie cea mai eficienta terapie contra inflamatiilor din gat si faringe. Metoda consacrata e simpla: o oala de apa fiarta, cateva picaturi de ulei aromat si un prosop asezat pe cap.

Cafea cu aroma de cuisoare

Un remediu cu actiune rapida contra durerilor de gat sunt cuisoarele: ele dezinfecteaza si potolesc durerea. Zdrobiti-le intr-un mojar sau dati-le prin rasnita de cafea si fierbeti-le odata cu cafeaua. Sunt de ajuns una pana la trei bucati pentru o ceasca.

Bai la picioare

Un leac indelung verificat impotriva guturaiului si a tusei: baile la picioare cu apa incalzita progresiv fac sa apara o caldura placuta in picioare, ameliorand totodata si circulatia locala in mucoasele nasului si a faringelui. Tineti picioarele intr-un lighean cu apa calda la 35C . Din trei in trei minute, adaugati apa fierbinte, pana cand temperatura din lighean atinge 40C . Daca nu aveti febra mai mare de 38,5C, va face bine si o baie mai rece. In acest caz, apa n-ar trebui sa depaseasca 38C . Insa, daca organismul va e slabit din pricina virozei, riscati sa aveti probleme de circulatie.

Piper fiert contra temperaturii

Scade febra: frecati intr-un mojar doua lingurite de boabe de piper negru, apoi fierbeti-le intr-o jumatate de litru de apa, cu doua lingurite cu varf de zahar. Lasati-le sa fiarba la foc mic, pana cand cantitatea se reduce la o cana. Consumati lichidul pe toata durata zilei, luand cate o lingura.

Zahar cu lamaie

Bun contra tusei iritative: daca n-aveti in casa bomboane de tuse, stoarceti zeama dintr-o lamaie pe o bucatica de zahar si sugeti-o.. Vitamina C si uleiurile eterice din fruct dezinfecteaza faringele si activeaza secretia de saliva.

Supa tamaduitoare

Celebra supa de pui fluidifica secretiile si combate simptomele racelii. Cercetatorii americani au reusit sa demonstreze, insa, ca ea are un efect terapeutic si in viroze. Iata cum o putem prepara, ca sa fie deosebit de gustoasa. Se pune puiul in apa rece cu sare si se infierbanta, pana da in clocot. Se adauga o ceapa taiata in jumatati, cu doua cuisoare infipte in ea, si se lasa sa fiarba cam o ora la foc mic. Apoi se mai pun o bucata de telina, 2-3 morcovi, un pastarnac, o legatura de patrunjel, o gulie, trei boabe de piper si se fierbe in continuare. Cand legumele sunt fierte, puiul se scoate din oala, se transeaza si se baga la loc in supa.

Bautura de soc

Scurteaza viroza: potrivit unui studiu efectuat la Universitatea din Ierusalim, extractul de soc face ca raceala sa treaca mai repede cu trei-patru zile si poate combate chiar gripa. Boabele negre contin multa vitamina C si fier, componente esentiale pentru sistemul imunitar. Reteta unei bauturi fierbinti de soc: jumatate de litru de suc de soc se amesteca in jumatate de litru de apa si se infierbanta bine. Se asezoneaza cu doua cuisoare, un bastonas de scortisoara, precum si cu sucul si coaja rasa ale unei portocale proaspete. Indulciti cu miere.

Nu uitati ghimbirul

Ajutor pentru respiratie: medicina traditionala chineza ne invata ca ceapa verde de arpagic si ghimbirul actioneaza asupra plamanilor, normalizand respiratia. Dati in clocot cate 15 g de ghimbir proaspat, impreuna cu 120 g pere. Bateti doua oua si le amestecati in pasta fierbinte. Se mananca seara, inainte de culcare.

Cataplasme cu diverse adaosuri

Caldura, ea singura, va face bine, cand aveti dureri de gat. Dar exista si un ajutor suplimentar: cataplasmele cu continut tamaduitor. Luati un servet de bumbac sau de in, impaturiti-l in lungime si intindeti pe el unul din urmatoarele remedii: solzi de ceapa, cartofi fierbinti, zdrobiti, felii de lamaie, 250 g branza de vaci incalzita. Sau inmuiati panza in untura topita intr-o tigaie. Infasurati cataplasma in jurul gatului si acoperiti-o cu un prosop uscat.

Hartia cu otet

Va desfunda narile: inmuiati o batista de hartie in otet, pana se imbiba toata, presarati pe ea piper negru proaspat macinat si asezati-o pe piept, fata cu piper fiind indreptata in jos. Ramaneti in repaos 20 de minute, dupa care va puteti sterge pielea cu un prosop cald.

Gargara cu suc de aloe

Daca aveti nu propriu-zis o durere, ci mai degraba o jena in gat, ea poate fi stopata cu urmatoarea procedura: din ora in ora, faceti gargara cu suc sau gel nediluat de aloe, pe care vi le puteti procura din farmacii sau de la magazinele naturiste. Substanta activa continuta in frunzele de aloe calmeaza mucoasele si reduce inflamatia. Atentie: nu inghititi lichidul cu care faceti gargara, fiindca s-ar putea sa aiba efect laxativ.

Sfecla si hreanul la mare pret

Elibereaza sinusurile infundate: beti zilnic 1/4 l suc de sfecla rosie, mancand alaturi 20 g de hrean ras chiar atunci. Pigmentul betanina, continut in sfecla, ajuta la desprinderea bacteriilor fixate pe mucoase. Uleiurile volatile din hrean neutralizeaza germenii.

Infuzie de patlagina

Ceaiul de patlagina amelioreaza toate infectiile cailor respiratorii. El are o actiune antibacteriana si dilata bronhiile. Totodata, contine mucilagii care combat tusea. Mod de preparare: se toarna 1/4 l apa clocotita peste doua lingurite de patlagina, se acopera si se infuzeaza zece minute, dupa care se bea cu inghitituri mici.

Nu chiar asa fierbinte

Cand sunteti raciti, lasati bauturile foarte fierbinti sa se racoreasca putin. De pilda, daca veti bea un ceai medicinal aproape clocotit, temperatura ridicata va face faringele deja iritat sa sufere si mai mult. Consecinta: bacteriile cu care ceaiul ar trebui sa lupte vor gasi un nou teren prielnic pentru a se inmulti.

Planul de insanatosire in 6 zile

„Daca mergi la doctor, raceala dureaza sapte zile, daca nu te duci, dureaza o saptamana“, aceasta este regula empirica in privinta racelilor tipice. Insa cine va combate simptomele ghidandu-se dupa desfasuratorul nostru se va inzdraveni mai curand.

Ziua 1: Cum va simtiti: Va dor capul si membrele, sunteti lipsiti de vlaga, aveti dificultati de concentrare?

Ce aveti de facut: Fortificati-va sistemul imunitar cu o doza masiva de vitamine: beti de trei ori pe zi cate un pahar de zeama de lamaie fierbinte si, suplimentar, luati un preparat cu multivitamine. Pentru durerile de cap, luati acid acetilsalicilic (aspirina). Culcati-va devreme.

Ziua 2: Cum va simtiti: Va ustura gatul si va mananca narile?

Ce aveti de facut: Sugeti bomboane de tuse. Din trei in trei ore faceti gargara cu apa sarata. Seara, o baie fierbinte. Dupa aceea, beti o cana mare de ceai de tei (adultii pot pune in el un strop de rom, ori de extract alcoolic de echinacea). Infofoliti-va, ca sa va fie cald, dormiti mult si transpirati.

Ziua 3: Cum va simtiti: Va dor muschii si oasele, sunteti ragusiti, aveti nasul infundat?

Ce aveti de facut: Ramaneti in pat, nu mergeti la serviciu. Faceti inhalatii aromate la fiecare trei ore, ca sa dati drumul secretiilor nazale. Tot din trei in trei ore, faceti gargara. Vorbiti cat mai putin, menajati-va coardele vocale.

Ziua 4: Cum va simtiti: Acum nasul va curge din plin si incepe o tuse uscata?

Ce aveti de facut: Ramaneti in continuare la pat, mancati ceva usor (de exemplu o supa de pui). Pentru a mentine umiditatea mucoasei nazale, folositi apa cu sare. Contra tusei, sugeti bomboane cu zahar (zaharul dezinfecteaza). Seara, ungeti-va pe piept cu o pomada impotriva racelii.

Ziua 5: Cum va simtiti: Nu mai aveti febra, iar guturaiul aproape a disparut. Dar tusea devine mai puternica…

Ce aveti de facut: Beti multe lichide, preferabil ceaiuri de plante. In cazul cand doriti sa intrebuintati ceai de tuse, urmati intocmai indicatiile de preparare, deoarece efectul obtinut depinde de durata infuzarii.

Ziua 6: Cum va simtiti: Aproape ca ati trecut hopul, dar inca sunteti lipsiti de puteri.

Ce aveti de facut: Umpleti din nou depozitele de vitamine si minerale ale organismului dvs., golite de boala. Pentru aceasta, mancati multe legume si fructe proaspete. Odihniti-va cat mai mult. Totusi, e bine sa iesiti putin si la aer curat, dar fara sa va obositi

La toate acestea, asa, de bucuria iernii, eu musai as adauga: ciocolata calda cu scortisoara, vin fiert si privit pe geam la jocul fulgilor. Ca sa nu mai vorbim de schi, sanius, patinaj, colinde, brad. Sa stiti ca, pana la urma, iarna chiar nu e asa de rea 🙂

Noiembrie 7, 2011

Aparitii noi la Editura Agnos – O barfa nespovedita

Teologia ca destindere

 Nu știu cum aș putea prefața cartea Părintelui Bogdan Taifas. Titlul spune mult. Un preot pe care-l cheamă Taifas scrie o carte, O bârfă nespovedită. Pare o glumă, cuvintele legându-se într-un zâmbet. Exercițiul de jurnalist, paralel cu acela de păstor de suflete, prinde grăirea într-un joc de ape și foc, de cearcăne de veghe și limpeziri de zori. O limbă a comunicării directe, tot mai rară, o inteligență a frazei cu adevărat savuroasă face ca lectura acestui jurnal de idei vii să fie o bucurie. Reală și născătoare de idei care să dea meditației cotidiene un flux de energie pozitivă și lucrătoare în Harul Mântuitorului Hristos. Pentru că despre Acesta vorbește, cu ritm și patos pozitiv, convertitul la literă rostită al Cuvântului. Un excurs teologic în cheia lui Nicolae Steinhardt, a Părintelui Nicolae Delarohia nu poate fi trecut cu vederea.

Atent ca să nu dilueze teologia, Părintelui Taifas îi stă la îndemână un echilibru născut din scriitură, acolo unde corzile sufletului se zbat scăpate din copca exprimării nederanjante, unde spumează metafora și reînvie jocul copilăresc al ascunderii după cimilitura duhului. Atent la definiri și coagulări exacte, plin de vioiciunea sensului euharistic al scriiturii. Om de câmpie, de val și țărm, Părintele Bogdan te frământă în curiozități de tai Preot Bogdan Taifas fas, un taifas destins, cu zâmbet pe colț de gând, dar calibrat corect în hermeneutica șăgalnică a Bisericii. Se simte că iubește Scriptura și Veșnicul ei Autor, că tăifăsuiește, tainic și relevant deopotrivă, cu Părinții Bisericii din a căror experiență omiletică își adaugă simplitatea comunicării adevărurilor mântuitoare. Dintr-o generație fără frustrări legate de dorința de a dovedi că știe teologie, coerent și discret (Fiica lui Iair și o altă mulțime…), inteligent și cumpănind bine nevoia auditorului închipuit, dar prezent, Părintele Bogdan oferă un alt soi de rostire teologică. Tinerească și destinsă. De foarte mulți ani cred, și mărturisesc tot mai des, că predica este un editorial al timpului liturgic. Un articol de primă pagină a unui cotidian diafan care se propune prin Biserică lumii. Cred că prin cartea sa de „bârfe nespovedite”, tânărul Părinte propune tocmai un astfel de stil, descongestionat de false rigori, atent la auditor și la suplețea pe care Evanghelia o cere astăzi de la propovăduitorii săi. La atâta drag de text dăruit de autor nouă, îmi îngădui să-i pun la inimă, și în inima prefeței mele, cuvintele Părintelui Alexander Schmemann, parte integrantă a unei culegeri de pretexte omiletice legate de Maica Domnului. El scrie: „Cea mai simplă definiție a abordării exterioare (a subiectelor de credință, n.n.), spune că aceasta depinde în întregime de existența unor dovezi. Dovedește că Dumnezeu există, dovedește că Hristos este Dumnezeu, dovedește că pâinea ajunge Trupul lui Hristos, dovedește că există o altă lume… Dovedește acestea și te voi crede. Dar dacă nu-mi vei dovedi, nu cred. Este suficient să reflectăm la toate aceste dovezi pentru a ne convinge nu doar că acest mod de abordare nu poate Teologia ca destindere să ne conducă spre esența religiei, ci și că este complet inadecvat vieții în general, cu excepția domeniului relative restrâns al științelor naturale. Poți dovedi că apa fierbe la 100 de gr. Celsius, dar nu poți dovedi că Pușkin este un geniu. Și este la fel de imposibil să dovedești toate cele care țin de viața lăuntrică a omului: bucuriile și necazurile, căutările și credința sa. Să remarcăm că nici măcar Hristos nu a încercat să dovedească ceva, El doar i-a chemat pe oameni să vadă, să audă, să accepte ceva ce ei nu puteau să vadă, nici să audă, nici să accepte, ceva ce chiar și acum marea majoritate a oamenilor nu văd, nu aud și nu acceptă. Cu alte cuvinte, cu cât sunt mai profunde adevărul, bunătatea și frumusețea, cu atât mai puțin pot fi dovedite și, ca urmare, o abordare care se limitează la dovezi devine din ce în ce mai puțin aplicabilă. Și, astfel, ajungem la metoda pe care eu o numesc abordarea din interior, abordarea lăuntrică. Este metoda pe care o folosim cu toții în viața noastră de zi cu zi, fără ca măcar să fim conștienți de ea. Astfel, de exemplu, când iubim o persoană, vedem în ea ceva ce nu poate fi văzut de către cei care nu o iubesc. Ni se descoperă ceva din ființa sa lăuntrică, ceva ascuns vederii exterioare, dar descoperit prin iubire, intimitate și cunoaștere personală” (Alexander Schmemann, Maica Domnului, Ed. Patmos, Cluj Napoca, 2010, p. 15-16). Iubire, intimitate și cunoaștere personală. Calitățile unui bun propovăduitor al Cuvântului, pentru ca Viața lui să fie viața noastră, viața lumii. O astfel de construcție interioară este propusă prin cartea aceasta, ca un zâmbet hâtru dinaintea rânjetului lumii, care ne vrea triști și disperați și retardați în reacții duhovnicești. Părintele Preot Bogdan Taifas naște o bârfă bună. Citiți în pace. Destindeți-vă. Merită! Detașați și destinși, în harul Dumnezeului Celui Viu, deplin responsabilizați de dragostea în care El ne îmbrățișează neliniștile…

 Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula

Cuprins

Epoca pietrei

Definiţia bârfei

Criteriile bârfei

Presa zisă

Analişti pur-sânge

Politica bârfei

Când bârfitul se bârfeşte

Din vorba multă nu lipseşte păcatul

Alte priviri… alte vorbe

Atelă… la fracturile vieţii

Lepădarea sinelui

Urmarea lui Hristos

Doar două cuvinte

Bunule învăţător!

Slăbănogul dinCapernaum

Zaheu vameşul

Un tânăr, să zicem din… Nain

Înmulţirea pâinilor

Mulţimea anonimă

O altă mulţime

Lângă drum de Hristos

Pământul făgăduinţei

Între spini şi pălămidă

Pământul secetos

Bogatul nemilostiv

Un alt bogat… avea doi fii

Bârfa… ca neputinţă a tăcerii

Fiica lui Iair şi o altă mulţime

Întâietate în egalitate

Cele 10 fecioare

Un ospăţ neonorat

Doamne, ajută-mă!

Vulpile au vizuini, iar păsările cerului, cuiburi

Bârfa gregară

O altă bârfă… nespovedită

Prea mici ai Lui

„Gaiţele sapienţiale”

Vino după Mine

Un rai făcut din beznă

Cei 10 leproşi

Logomahia rudimentară

Vameşul şi fariseul

Socrate şi bârfa

În spatele ideii

Spovedania lui David

Noi ce-I oferim Celui ce ni Se oferă?

Amintirile verii noastre…

Filed under: amintiri,Muzica — domnitaralu @ 12:18 am
Tags: , , ,

Daca nimic nu m-a putut readuce pe blogul meu atat de multa vreme, iata ca a reusit o minune de fetita.

Prima data, am ascultat-o pe ipod, acasa la mine, cand doi dintre prietenii mei dragi au descoperit o alta interpretare a unei melodii ce-mi place mult, A fost odata… Era prima oara cand ma intalneam cu Ioana.

A doua amintire legata de ea e invaluita in bucuria molesitoare a reintalnirii cu marea, a haiduciei unei nopti de condus, a redescoperirii valurilor. Cat am adormit noi, cei mai obositii, nitel pe plaja, unul dintre gascari a observat un grup mare de karastisti, de care ne-a povestit cu incantare. Seara – prima seara la mare -, la una din terasele ceva mai elegante ale statiunii, am dat de karaoke si de o copilita mica, venita cu grupul de karatisti, care urma sa cante. La masa noastra, au inceput afirmatiile stinghere „Parca ar fi Ioana…”. Si da, era Ioana. Imi pare si acum rau ca nu am stat mai mult, ca nu au cantat toate persoanele care ar fi trebuit sa cante :P, ca ne-am lasat prea usor biruiti de oboseala zilei. Oricum, revenind acasa, speram sa gasesc melodia. Si am gasit-o. O fetita pe care o admir si o melodie care ma transpune cu totul inapoi intr-una din cele mai frumoase veri ale vietii mele…

O parte din grupul kyokushinilor

Ascultand-o pe Ioana, obositi...

O „inchin” deci cu drag „familiei” mele din acea seara de august si tuturor acelora care din binecuvantate pricini nu au putut fi atunci cu noi acolo.

P.S. It’s good to be back in business! 😀

P.P.S. Maria vrea sa pun o poza si cu ea :)) Doar si ea a fost cu noi la mare…

P.P.S.S. Nu am gasit nicio poza cu ea demna de a fi postata :))

 

Decembrie 23, 2010

One day before Christmas

Filed under: Ganduri — domnitaralu @ 6:08 pm

1. Niciodata nu am urat Craciunul mai mult ca anul asta.

2. Niciodata nu am fost mai furioasa, mai chinuita si mai dornica sa treaca.

3. La momentul actual, chiar mi se pare o irosire de timp pretios, care nu numai ca nu aduce bucurii, ci doar mareste singuratatile si adanceste ranile.

4. Tot ce imi doresc de la Mosul anul acesta e un bilet de avion. Doar dus, pentru o singura persoana. Oriunde, numai departe. Cat mai departe. One-way ticket.

Decembrie 15, 2010

Darul meu pentru Craciunul lor – partea a II-a

Ai puterea…
…sa ii ignori? …sa le spui ca nu-ti pasa? …sa-i trimiti la culcare flamanzi in prag de Craciun? …sa nu ii vezi fericiti macar in ziua de Craciun?

Poti TU sa le spui ca Mos Craciun…NU EXISTA?


Darul meu pentru Craciunul lor – partea I

Mereu ma plangeam ca as vrea sa fac mai multe, dar ca nu stiu ce as putea face. Dorinta exista, lipsesc ideile. Si, cum, de obicei, fiecare primeste ce merita, am primit (sau, mai corect, am gasit) si eu oameni minunati, plini de idei grozave.

E vorba de Ciprian si de Ada care, impreuna cu toti membrii Organizatiei Nationale a Bloggerilor din Romania, au initiat o campanie pentru 25 de copii necajiti din Sibiu. Ideea a pornit, din cate am inteles si dupa cum e usor de banuit, din trista recunoastere ca, pentru unii, Craciunul vine incarcat cu daruri, cu caldura si bunatati si ca, pentru altii, el nu inseamna nimic altceva decat aceeasi lupta pentru a reusi, pentru a supravietui, pentru a avea ce manca. Unii se bucura de ploaia (sau de ninsoara, in cazul acesta) de factori exteriori care ii favorizeaza si care, in perioada Craciunului, isi fac inca si mai simtita prezenta, iar altii  sunt nevoiti sa caute motivele de bucurie in lumina din propriul suflet, ajungand, insa, adeseori, sa se bucure chiar mai mult decat primii.

Ciprian, impreuna cu inimosii si generosii sai bloggeri, a initiat acest proiect prin care fiecare participant va lucra (sau a lucrat – iarasi sunt in intarziere cu postarea) timp de o zi undeva, facand cu totul altceva (unde se poate) decat facea de obicei, pentru a strange cativa bani care sa se transforme in jucarii si daruri ce ii vor bucura pe copiii alesi. Am hotarat sa incerc si eu – chiar cred ca astfel de initiative trebuie sprijinite din tot sufletul si cu toata convingerea.

Putere multa, prieteni bloggeri, si la cat mai multe proiecte de genul acesta!

P.S. Trebuie, desigur, sa multumim si celor fara de care proiectul nu s-ar fi putut realiza:

Carrefour – sponsor principal si gazda a evenimentului in care cei 25 de copii vor primi cadourile;
– Boromir – Moara CibinBRD – Groupe Societe GeneraleIndustrial Software – Industrial SoftwarePrintcenter siSmartgiftsAmbientEditura AgnosMuzeul Civilizatiei Populare AstraZdrovitLucas Super Sandwich.
– Antena 1 Sibiu, Eveniment TV, Sibiu100%, Turnul Sfatului, Sibiul.ro, CityNews Sibiu, KissFM
Pagina următoare »

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.