Domnita’s Weblog

Ianuarie 2, 2009

Poveste – 3 septembrie – Sa fim prieteni ca Sfintii Teoctist si Eftimie

– „Am veniiiiiiiiit!” au strigat fetele intrând în casă. Damian le urma supărat.
– „Bine aţi venit!” a spus mami zâmbind, în timp ce s-a apropiat de ei să le dea jos hanoracele. „Ce e cu tine, Dami?”

Băiatul s-a uitat la ea cu ochii mari, umezi şi a izbucnit în lacrimi:
-„Niciodată nu mă mai joc cu Casian. E cel mai lău plieten de pe lume. Nu vleau să îl mai văd, nu mai vleau să melg niciodată la el”.
-„Aoleo, dar ce s-a întâmplat?” l-a iscodit mama, în timp ce fetele intraseră în camere să se îmbrace în pijamale.

Damian a continuat printre sughiţuri:
-„Mi-a stlicat maşinuţa pe cale am plimit-o de la bunica. Nici măcal nu şi-a celut scuze. Şi când i-am stlicat şi eu o maşinuţă, a plecat la tanti Ileana şi m-a pâlât”.
-„Tu ţi-ai cerut scuze?” a întrebat mama.
-„Nu şi nici nu am de gând” a ţipat Damian, fugind în camera lui.

După câteva minute, a intrat mama în cameră. Fetele erau în pat, povesteau de zor despre felul în care s-au jucat cu prietenele lor, Anastasia şi Teodora. Damian era întors cu spatele la ele şi sughiţa din când în când.
-„Ne zici o poveste, mami?”
-„Da, am venit să vă povestesc ceva. Damian, vrei să te întorci şi tu spre noi să auzi mai bine?”
-„Nu!” a venit răspunsul hotărât.
-„Bine, nicio problemă. Bănuiesc că vei auzi bine şi aşa. Astăzi vreau să vă spun o poveste despre un sfânt, Teoctist, şi despre cel mai bun prieten al său, Eftimie. Aceştia trăiau departe, undeva într-o pustie. Erau prieteni de foarte multă vreme şi niciodată nu se certaseră”.
-„Asta n-o cled” a spus, îmbufnat, Damian. Fetele şi-au făcut cu ochiul, înţeleseseră unde bate mama.
-„Ba să crezi, Dami. Cei doi prieteni nu se certaseră niciodată, împărţeau tot ce aveau, erau mereu împreună, astfel că oamenii începuseră să spună, plini de dragoste pentru ei, că parcă ar fi un singur suflet în două trupuri.
-„Trebuie să fie tare frumos să ai aşa un prieten bun” a observat Ana, cu ochi visători.
-„Da, Ana. Chiar este. Aceşti doi prieteni mergeau câteodată în pustie să se roage, rămâneau acolo mai multă vreme, doar ei şi Dumnezeu.
Şi, pot să vă asigur, cei doi vorbeau mereu Domnului de celălalt. Astfel, Eftimie se ruga mereu pentru Teoctist, iar Teoctist îl pomenea mereu pe Eftimie. Odată, când cei doi erau în pustie, au găsit o peşteră mare, care le-a plăcut tare mult. Au rămas în ea – şi-au făcut un fel de căsuţa. Nici nu vă puteţi imagina cât le era de bine şi cât erau de fericiţi”.

Între timp, Damian se întorsese şi o asculta pe mami cu ochi mari. Se vedea că e măcinat de ceva…
-„Deşi elau numai ei doi nu se celtau chial deloc?”
-„Chiar deloc, Damian. Dar să ştiţi că nu au rămas multă vreme singuri, pentru că au fost găsiţi de oameni. Aceştia veneau la peşteră să îi asculte, să simtă dragostea celor doi prieteni şi, cu timpul, unii dintre vizitatori au hotărât că nu vor să se mai întoarcă în oraş. Aşa că cei doi prieteni au fost nevoiţi să construiască o bisericuţă şi o mănăstire acolo, fiind mereu înconjuraţi de oameni şi de alţi călugări. Eftimie, în dragostea sa, l-a lăsat pe Teoctist să fie stareţ. Să nu credeţi că Teoctist a devenit îngâmfat din cauza asta, nu, deloc. L-a pus pe Eftimie să fie mâna lui dreaptă şi întotdeauna îi cerea sfatul. Iată, nici când a fost vorba de putere, ei nu s-au certat.

Vreau să vă spun că cel mai mult le plăcea acestor sfinţi să facă fapte bune. Ei vindecau oameni, dăruiau mâncare, haine celor săraci şi se chinuiau să facă mereu bucurii. Iar seara, înainte de culcare, se întâlneau în cămăruţa lor şi povesteau. Îşi spuneau ce făcuseră ziua, se sfătuiau despre viitor şi, mai ales, vorbeau de Dumnezeu. Atunci când se adunau cei doi, toată camera era invadată de lumină, dar ei nu îşi dădeau seama. Nu ştiau că dragostea şi prietenia lor se înmănunchia în lumină, dar ştiau că erau fericiţi să fie împreună. Aşa au trăit mulţi ani, până au îmbătrânit. Teoctist a murit primul, iar prietenul lui a fost cel care a slujit la înmormântarea sa. Deşi era necăjit puţin şi ştia că îi va fi dor de prietenul său, Eftimie se bucura la gândul că Teoctist a mers la Dumnezeu, că e înconjurat de îngeri. Să ştiţi voi, licurici dragi, că prietenia lor nu s-a terminat nici atunci. Eftimie îl purta mereu în suflet pe Teoctist, iar Teoctist îl veghea, împreună cu îngerii şi Măicuţa Domnului, pe Eftimie. Iar când s-a mutat şi acesta la cer, mare a fost bucuria lor de a se regăsi. Eu cred că şi acum, în cer, sunt mereu împreună şi mai cred că ei îi ajută pe prieteni să nu se certe niciodată sau, dacă se ceartă, să se împace degrabă”.

-„Mami”, a spus Dami înlăcrimat, „clezi că dacă îi log pe ei, mă vol ajuta să mă împac cu Casian”?
-„Eu cred că da!” a spus mama zâmbind.
-„Sfinţilol, plietenilol, vă log să mă ajutaţi să mă împac cu Casian, nu am vlut să îl supăl şi îl iubesc mult şi nu vleau să ne mai celtăm niciodată”.

În timp ce Dami se ruga, fetele făceau şi ele o cruce pentru el, ca să i se împlinească rugăciunea. Deodată, a început să sune telefonul. Mama a fugit să răspundă şi, după câteva clipe, a venit cu el în cameră.
-„Dami, e Ileana. Zice că ar vrea Casian să vorbească cu tine. Ce zici?”
-„Da, daaaa.
Da-mi-l! Alo, Casian? Vleau să te log să mă ielţi. Nu, tu pe mine, că eu am gleşit. Să ştii că eşti cel mai bun plieten al meu şi că nu vleau să ne mai celtăm niciodată. Să fim aşa ca Teoctist şi Eftimie. Cine sunt? Lasă că îţi povestesc eu când ne întâlnim”.

Când a închis telefonul, întreaga lui faţă era numai un zâmbet. Fericit, s-a aşezat în genunchi în faţa icoanei să mulţumească. Apoi, şi-au spus cu toţii rugăciunea dinainte de somn, iar după ce i-a închinat, mama a ieşit bucuroasă din cameră….


Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: