Alegeri…

Cand ai in mana doua variante, una care stii ca aduce celuilalt bucurie si una care intristeaza, ce alegi?

Normal, raspunsul depinde de persoana pe care o poti bucura sau intrista. Daca ti-e draga, atunci vei alege sa o bucuri. Daca nu ti-e draga, probabil ca nu te deranjeaza sa o intristezi. Dar cand ti-e indiferenta? Atunci, probabil, ti-e indiferent si daca ea se bucura sau se intristeaza. Si-alegi ce e mai bine sau mai comod pentru tine.

Dar daca alegerea iti este oricum indiferenta, de ce sa nu alegi sa faci bine? De ce nu suntem constienti ca alegerile noastre pot sa aduca zambete sau lacrimi in ochii celorlalti? De ce nu incercam sa semanam zambete in jurul nostru?

Mi-as dori cateodata sa existe un cantar pentru cuvinte. Sa asez pe el vorbele pe care as putea sa le spun cuiva si sa le cantaresc valoarea. Sau un cantar pe care sa pot aseza efectele cuvintelor, zambetele si lacrimile. Probabil ca m-as ingrozi vazand ce putere au cuvintele mele, cum pot ele sa miste lumea, sa faca pamantul sa se invarta mai repede sau, din contra, sa il opreasca in loc, sa sadeasca bucurie sau goluri sufletesti. Daca as avea un asemenea cantar, probabil as fi mult mai atenta la vorbele mele si probabil as darui cu mult mai multa usurinta zambetul meu.

Dar nu il am si-atunci gresesc. Iarasi si iarasi. Uneori imi dau seama si-mi pare rau. Alteori, nu si starui in greseala. Dar sunt oameni care se poarta de parca ar fi fericitii posesori ai unui asemenea cantar. Am o profesoara, de exemplu, care, de fiecare data cand intalneste o studenta pe hol, o intreaba ce mai face. Am observat de-a lungul vremii reactiile mele la intrebarea adresata. E incredibil cum 3 cuvinte – ce mai faci? – pot sa bucure si sa lumineze fetze. Chiar daca e o intrebare de complezenta, chiar daca nu este asteptat un raspuns, undeva, in subconstient, se misca ceva, tresalta de bucurie ca o persoana se intereseaza de tine…

Si-atunci, de ce mi se intampla sa ma intalnesc cu colegi sau prieteni si sa uit sa-i intreb ce mai fac? De ce mi-e greu sa le zambesc sau sa le spun o vorba buna? Pentru ca imi lipseste cantarul? Sau pentru ca-mi lipseste caldura inimii?

Nu stiu ce-mi lipseste, dar sper sa pot recupera. Pornesc in cautarea timpului pierdut, a vorbelor pe care puteam sa le spun si cu care puteam sa bucur. Desi sunt sigura ca e mult mai usor sa alegi varianta care-ti face tie bine, promit sa incerc sa ma gandesc la urmarile cuvintelor si faptelor mele si, chiar daca persoana imi e indiferenta sau cu atat mai mult, ma voi stradui sa aleg sa o bucur. M-am saturat de tristete si singuratate. Si cred ca e in puterea mea sa schimb, macar un pic, lucrurile…