Domnita’s Weblog

Septembrie 18, 2009

Paul Celan – Cintec in pustiu (Ein Lied in der Wueste)

O cunună din negru frunziş a fost împletită în Akra:

acolo-mi struneam armăsarul şi-n moarte cu spada izbeam.

Dintr-o cupă de lemn beam cenuşa fântânilor negre din Akra

şi spre ruinele cerului, cu viziera lăsată, mergeam.

Căci morţi sunt heruvii şi orb a fost Domnul în Akra,

şi nu-i nimeni să apere somnul celor duşi spre odihna de veci.

Nimicită-a fost luna, gingaşa floare-a ţinutului Akra:

aşa înfloresc, precum spinii, mîinile cu inele ruginite şi reci.

S-ar cuveni, la sfârşit, spre sărut să mă-nclin, când ei se roagă în Akra…

O, n-a fost bună a nopţii armură, prin zalele ei văd sânge curgând!

Iată, am fost zâmbitorul lor frate, înzăuatul înger din Akra.

Mai rostesc încă numele, şi încă-mi mai simt obrajii arzând.

În româneşte de: Petre Solomon

Poezie apărută în volumul „Der Sand aus den Urnen” (Nisipul din urne)

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: