Domnita’s Weblog

Septembrie 19, 2009

Paul Celan – Piatra din Mare (Der Stein aus dem Meer)

Inima albă a lumii noastre, fără luptă-am pierdut-o, astăzi,

în ceasul când frunza porumbului bate în galben:

ni se rostogoleşte din mâini ca un ghem.

Nu ne-a rămas decât să toarcem lâna cea nouă, roşcată, a

somnului în nisiposul cavou al viselor:

nu o inimă, ci pesemne părul pietrei din adâncuri,

sărăcăcioasa găteală a frunţii ei, cugetând despre scoică şi val.

Poate, la poarta acelui oraş, îl va-nălţa în văzduh o vrere nocturnă.

răsăriteanul ei ochi va răzbate, poate, dincolo de casa în care ne aflăm,

cu negreala mării pe gură şi cu lalele în păr, din Olanda.

Cu lăncii îi merg înainte, iară, precum purtam visul noi

aşa ni se rostogoleşte acum

inima albă a lunii. Creaţa urzeală din jurul capului i se preface-ntr-o lână ciudată,

înlocuind frumos inima.

O, zvâcnet: abia ivit, s-a şi stins! În mărginire flutură vălurile.

În româneşte de: Petre Solomon

Din volumul: Nisipul din urne

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: