Domnita’s Weblog

Noiembrie 22, 2009

Ingemanare

Filed under: Poezii — domnitaralu @ 12:48 am

Creşteam singură în prund

spic solitar şi crud

şi-atunci ai răsărit şi tu,

Tulpină.

Încet ai crescut,

necunoscut, neauzit,

dar tot mai mare,

sufocant.

Ţi-e trupul trunchi vârtos

şi bietul spic de mine

e tot mai strâns

în locul mult prea-ngust.

Aş putea să m-aplec, dar mă rup.

Aşa că trebuie să mă sprijin

de tine

cu cap înclinat, credincios

crezând în vigoarea ta,

ştiind, totodată, că ea

mă va sufoca

şi tot ce voi rămâne –

un spic de chihlimbar

lipit de scoarţa ta.

Anunțuri

2 comentarii »

  1. Frumos. M-ai lasat fara cuvinte!

    Comentariu de Dana — Noiembrie 22, 2009 @ 1:07 am

  2. Foarte frumoasa! Tu ai scris-o? E deosebita si povestea cu Gandacut

    Comentariu de gabrieltzu — Februarie 4, 2010 @ 6:25 pm


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: