Domnita’s Weblog

Octombrie 11, 2010

Mini-turneul lui Klaus

Filed under: amintiri — domnitaralu @ 11:49 am
Tags: , ,

Dupa o saptamana absolut nebuna si minunata, m-am reintors in biroutul meu (in care, in sfarsit!, s-a dat drumul la caldura). Mi-e inima plina de evenimentele ultimei saptamani si ma trezesc zambind adanc, fericita de noile trairi, de vechile bucurii ale familiei de „calator(i) pe pamant romanesc…”

Totul a inceput duminica trecuta cand, la ora 15, trebuia sa il luam pe Klaus de pe Aeroportul Targu Mures. Am gonit (pentru ca, din nou, am plecat la timp 😀 ) stresati ca vom ajunge prea tarziu, iar stupoarea noastra la aflarea vestii ca avionul are nici mai mult nici mai putin de 180 de minute intarziere a fost cat se poate de mare. Atat de mare incat mi-a luat clipe intregi pana sa reusesc sa convertesc cele 180 de minute in ore si sa inteleg ca vor mai dura inca 3 ore pana sa ajunga Klaus… (ora 15.30 + 3 ore = 18.30, iar la 19.00 era deja programata prima conferinta, intr-o Biserica din Targu Mures). Noi ca noi, dar Klaus oricum avusese de stat inca vreo 5 ore in Budapesta, era plecat de la ora 4 dimineata de acasa, astfel incat a aterizat deja obosit, insa la fel de cald si de haios. Faptul ca de la Aeroport am „zburat” cu Skoda pana la Biserica, unde am apucat doar sa ne inchinam si sa luam microfoanele in mana inainte de a incepe nu l-a mai mirat pe Klaus, deja obisnuit cu stilul „stresant si balcanic” al conferintelor noastre.

Primirea in Targu Mures, in familia parintelui Maier, a fost una deosebit de calda si de prietenoasa, astfel incat familia Agnos s-a imbogatit cu noi prieteni.

Tot atunci, am hotarat ca plecarea spre Satu Mare sa fie a doua zi cat mai devreme, pe la 10.00, ca sa ajungem si la Penitenciarul din Satu Mare. Evident ca planurile noastre balcanice nu au niciun fel de suport real, astfel incat era aproape ora 12 cand incercam sa iesim din Targu Mures. Mai intai, goana, viteza, depasiri, apoi, brusc, luminarea „nici cu elicopterul n-am ajunge…”, linistirea si telefoane de replanificare a vorbirii de la inchisoare pentru a doua zi. Apoi, un drum linistit si placut, in care a condus fiecare dintre cei care aveau permis (zgarie-te pe ochi, Raluca!). Ajunsi in Satu Mare, un restaurant „budist” – „Lotus” – cu mancare buna si primirea calda, plina de dragoste venita din partea parintelui Stoia. Dupa mancare, vecernie si conferinta in subsolul Bisericii (iupiiii! Ce dor mi-era sa-mi fie frig 😀 ) si, din nou, o masa festiva organizata de parintele protopop. Marea surpriza, pentru care satmarenii imi vor ramane vesnic in suflet, a fost scrumiera din fata farfuriei mele si deschiderea plina de umor si de intelegere din partea tuturor in fata viciilor mele.

Paranteza, totusi. Reverendele (care la masa erau *5) au totusi un efect deloc benefic asupra fumului de tigara care a intrat tot cu hopuri in plamanii mei :-D.

A doua zi, „mini-conferinta” la inchisoare. Klaus s-a intrecut pe sine si a dovedit ca intr-adevar se simte bine printre cei marginalizati. In plus, am vazut una din nebuniile sale: la intrare, afis mare cu „fotografiatul interzis”. Klaus mi-a dovedit, inca o data, ca interzicerile nu au nicio putere asupra lui :-)).

Inca un drum „iute-iute-iute” sau, cum ar zice moldovenii ( :-D), „iuti-iuti-iuti” la Zalau, ca intarzieeeeeeeeeeeeeeem. Skoda face, insa, din vreme in vreme (a se citi: de fiecare data) minuni, astfel incat am ajuns la timp si ne-am aruncat asupra microfoanelor. Sala plina de tineri si remarca lui Klaus „na, ca acum nu ma mai pot plange ca tinerii stau departe de Biserica :))”, o zi de nastere si bucurie mare pentru noile cunostine. Incununarea serii – inca un drum serpentinos, pana la Cluj.

A doua zi, traducatoarea cu chef de… chef a primit un pahar de coniac cu cola (coniac vechi de zece ani, Danke Teo!), ceea ce a asigurat o atmosfera vesela tare pana la Alba Iulia, unde Doamne Doamne, cu a Sa ingeniozitate, ni l-a scos in cale pe pr. Jean, prieten drag pe care Klaus isi dorea sa-l vada. Cafele, povesti, cd-uri costelbusuiocene si, apoi, drumul spre Sibiu cu discutii interesante si alungatoare de somn kennethian, care isi cerea drepturile.

Ajunsi la destinatie, dezamagirea lui Klaus ca nu se va putea bucura de ruperea de oase din patul bunicului si apoi, binemeritata odihna (a se citi: vreo 3-4 ore de somn, ca incepe Targul de Carte…).

Concluzia turneului, pentru mine, cel putin, a fost ca mi-era dor sa fie obosita de oboseala aceasta, iar prezenta lui Klaus este cu adevarat binefacatoare. Trai pe vatrai!

 

Anunțuri

4 comentarii »

  1. Ralu drag,
    ai cam injumatatit saptamana de vis… Astept sa vedem cum a fost si de joi pana duminica, de ce nu ati putut ramane cu noi la petrecerea surpriza, ce personaje noi ti-au facut zilele frumoase, ce personaje vechi nu s-au schimbat in ultimul an (a se citit si la propriu) si de ce nu am pleca noi din tarisorul nostru drag (din fericire, ma inscriu in aceeasi categorie cu tine).
    Asadar…

    Comentariu de Ileana — Octombrie 11, 2010 @ 12:07 pm

  2. Cat despre descrierea patului bunicului pe care Klaus in a doua sa carte (descriere nu mai lunga de vre-o pagina jumate) o face cu nonsalanta, am ras sa ma prapadesc. Aceleasi impresii le-m surprins si la o alta amica care a citit cartea.

    Comentariu de Radu Comsuta — Octombrie 11, 2010 @ 1:44 pm

  3. Multumiri pentru poveste. Milioane de pupici si imbratisari. Si LA MULTI ANI!!!

    Comentariu de Dana — Octombrie 12, 2010 @ 12:43 pm

  4. Multumesc si eu din suflet pentru urari! Te imbratisam cu drag mare!

    Comentariu de domnitaralu — Octombrie 13, 2010 @ 9:48 pm


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: