Domnita’s Weblog

Octombrie 13, 2010

A doua parte a minunatei saptamani

Filed under: amintiri — domnitaralu @ 11:04 pm
Tags: , , , , ,

Intr-o clipa de ragaz, dupa inca doua zile minunate, imi gasesc in sfarsit timpul sa raspund la provocarea Ilenei si sa va povestesc si despre a doua parte a saptamanii trecute.

Joi dimineata a inceput Targul de Carte de la Sibiu la care, pentru prima data, nu am participat in calitate de ajutor de organizator, ci de „reprezentant editura”, hihi. Zilele au fost pline, dar frumoase si, cu toate lipsa de modestie, eu chiar cred ca editura Agnos a stralucit :-D.

Am cunoscut oameni noi, dintre care Florian Bichir m-a impresionat cel mai mult. Mi s-a parut genul de persoana pe care nu ti-ai dori-o dusman, dar care, odată ce i-ai castigat prietenia, face orice pentru prietenul sau. Alaturi de Florian Bichir s-a aflat si Radu Aldulescu (despre a carui „Amantul colivaresei” am pregatit un seminar la domnul Terian prin primavara), caruia nu am apucat sa ii cer un autograf (nici ca am cartile sale prin casa – deocamdata!), dar a carui prezenta a fost foarte placuta.

Am cunoscut-o si pe Manuela Golescu, actrita in Bucuresti, a carei jovialitate ne-a incantat seara si ne-a adus zambete mari pe fata.

Cunostinte noi sau prieteni vechi, m-a bucurat mult  o tigara fumata pe ascuns, cu povesti duioase despre oameni puternici, razbatatori in viata…

Alte persoane care mi-au facut zilele frumoase au fost Sorin de la Oaste (caruia nu pot sa-i multumesc indeajuns pentru ca a tinut un ochi si pe standul nostru cand mi-am mai luat cate o pauza), Luci si Dana, organizatorii, pe care i-am regasit la fel de calzi, de voiosi si de prieteni, parintele Necula, cu a sa sotiala, caldura si voie buna, Tavi cu ale sale geniale bancuri, Ile cu prietenia ei neclintita si cu burtica ei pe zi ce trece tot mai frumoasa, hihi. Romeo, cu increderea lui in capacitatile mele de „ambasadoare Agnos„. Pe Klaus nu-l mai numar aici – el a fost oricum bucuria intregii saptamani.

Revenind la provocarea Ilenei, marturisesc ca nu am putut ramane la petrecerea surpriza in cinstea lui Adi din cauza… unei emisiuni de 20 de minute la TV Eveniment :-)). Prezentatorul era ingrijorat sa nu ma supar ca nu voi aparea pe ecren, ci mi se va auzi doar vocea – asta dupa vreo zece ore de stat si pazit standul, dupa trei lansari consecutive si dupa o zi intreaga cu „mutra de protocol on”. Hehe, nici nu isi inchipuie ce bine mi-a picat fotoliul acela din culise, ferit de lumina orbitoare si pacea de a nu fi vazuta. Un gand, totusi, despre aceasta emisiune… Bietul moderator incerca sa imi faca munca usoara si se oprea tot la al doilea – al treilea cuvant „ca sa am timp sa traduc”. Dar vaaaaaaaaaaaaaaaaaai! E binestiut faptul ca structura unei propozitii nu va fi niciodata identica in doua limbi, ceea ce mi-a dat reale batai de cap – niciodata nu stiam ce vrea sa spuna, niciodata nu stiam ce va urma, astfel incat daca a auzit un vorbitor de germana traducerea mea dupa textul lui musai ca si-a pus mainile in cap :-)).

Ile zice sa mai spun de ce nu am pleca din „tarisorul nostru drag”. Pai, din acelasi motiv pentru care Klaus era gata-gata sa se converteasca la „romanism” sambata seara – pentru masa festiva organizata de Luci si inviorata de doi cantareti super, super, care au distrus in cateva ore toate argumentele mele adunate intr-o vara intreaga impotriva viitorilor socri pentru care nu vrem sa avem lautari la nunta. Am vazut, deci, ca „lautari” nu inseamna neaparat tigani care isi sprijina acordeonul de burta cat o zi de post (proasta comparatie, nu? 🙂 ), ceea ce nu ma face, totusi, sa renunt la ideile mele despre o nunta eleganta :-)). Oricum, seara a fost foarte placuta, Manuela a recitat frumos pentru toti, voia buna s-a revarsat in hohotiri de cantec, iar Ile al meu isi repromitea sa nu plece din tara si regreta ca nu poate topai mai mult.

Cat despre ultima provocare, cu privire la „oamenii care nu s-au schimbat in ultimul an”, marturisesc ca mi-a dat ceva batai de cap. Noroc ca Ileana e prietena mea si ca suntem pe aceeasi lungime de unda, desi recunosc ca aici a fost chiar mai diabolica decat mine. Din aceeasi rezerva, prefer sa nu numesc persoanele la care face ea referire, urmand sa inchei doar gandurile acestea cu o urare romaneasca: „traiasca adidasii albi!” 😀

Anunțuri

3 comentarii »

  1. traiasca adidasii albi… asortati la costumul bleu-marin. :))

    Comentariu de Ileana — Octombrie 14, 2010 @ 11:16 am

  2. Ooooooooo, tare ma bucur ca exist si eu prin comentariile voastre…Am crezut ca sunt invizibil si ca si ca in 2009 nu merit macar un salut..Asa e adidasii albi sunt la moda si in trend, m am incadrat nu i asa??..Sa va dea Domnul sanatate, chiar si ca ,,oaie neagra” ma bucur ca am fost si eu pe acolo..Persoana cu adidasi albi.

    Comentariu de cristiserban — Octombrie 18, 2010 @ 8:30 am

  3. Doamne ajuta! 🙂
    Frumoase lucruri (si aici nu ma refer doar la articolele de imbracaminte si incaltaminte) au fost pe-acolo:) E ca si cum as fi participat direct. Multumita descrierii atat de vizuale parca o vad pe Manuela Golescu al carei zambet aproape circumferic:) il stiu din anul intai cand probabil datorita deselor exercitii de dictie intr-un moment de suprem elan a „reusit” sa articuleze cu articolul hotarat si numele profesorului nostru adresandu-i-se cu formula de polietete „Domnul Albulescul”:))
    Chiar mi-e dor si mi-ar placea sa o mai vad!:)… Si mi-e tare dor si de Sibiu!:)
    Toate cele bune!
    Doamne ajuta!
    Florin

    Comentariu de Florin Nan — Octombrie 19, 2010 @ 4:05 pm


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: