Domnita’s Weblog

Noiembrie 12, 2010

Nevoia de a scrie

Filed under: Citate — domnitaralu @ 9:13 pm
Tags: , , , ,

Ceea ce în literatură se numeşte producţie reprezintă un consum, ori mai precis: o consumpţie. Cine îşi aşterne în scris cugetările, visele, simţirile, şi le consumă, şi le ucide. După ce un gând al nostru este fixat în scris, exprimat, cristalizat, e deja mort şi nu ne mai aparţine mai mult decât ne va aparţine într-o bună zi propriul nostru schelet sub pământ. Istoria, unicul lucru viu, este prezentul etern, clipa fugitivă care rămâne trecând, care trece rămânând, şi literatura nu e altceva decât moarte. Moarte din care alţii pot lua viaţă. Pentru că cine citeşte un roman îl poate trăi, retrăi – şi cine zice un roman zice o istorie -, şi cine citeşte un poem, o creatură – poemul este creatură şi poezia creaţie – îl poate re-crea.

(…)

A patra Evanghelie (Ioan 8, 6-9) povesteşte, şi tocmai de aceea sar acum ideologii zicând că pasajul e apocrif, că atunci când cărturarii şi fariseii au adus-o la Isus pe femeia adulteră, El, plecându-se jos, a scris cu degetul pe pământ, fără trestie sau cerneală, cu degetul gol, şi-n timp ce-l întrebau, El iarăşi s-a plecat şi-a scris pe pământ după ce le-a spus că cine se simte fără păcat să arunce cel dintâi piatra asupra păcătoasei, iar ei, acuzatorii, s-au dus în tăcere. Ce au citit în praful în care a scris Învăţătorul? Au citit oare ceva? S-au oprit asupra acelei lecturi? Eu, în ce mă priveşte, mă duc pe drumurile câmpului şi-ale oraşului, ale naturii şi-ale istoriei, încercând să citesc, pentru ca apoi să comentez ceea ce invizibilul deget gol al lui Dumnezeu a scris  în praful spulberat de vântul revoluţiilor naturale şi-ale celor istorice. Şi când scrie, Dumnezeu se pleacă spre pământ. Şi ceea ce a scris Dumnezeu este propria-ne minune, minunea fiecăruia dintre noi, Sfântul Augustin, Jean-Jacques, Jean Cassou, a ta, cititorule, sau a mea, cel care scriu acum cu peniţă şi cerneală comentariul acesta, miracolul conştiinţei noastre despre singurătatea şi eternitatea omenească.

Miguel de Unamuno, Cum se face un roman

Anunțuri

Martie 22, 2010

Citatul zilei – 22.03.2010

Din Simion liftnicul de Petru Cimpoeşu

A-i împărtăşi cuiva apropiat fericirea de a fi acolo înseamnă a-i dărui, aprofundată şi amplificată de propriile sentimente, frumuseţea acelui loc. S-ar putea spune că, descoperind-o astfel, devii, preţ de câteva clipe, autorul, creatorul însuşi al acelei frumuseţi – adică Poet; specie ciudată de oameni pentru care frumuseţea există numai dacă e comunicată semenilor. Celor cărora cuvântul Poet le evocă doar imaginea unor indivizi gălăgioşi care stau toată ziua la cârciumă şi înjură prin ziare domnişoara Zenovia le-ar spune cu toată fermitatea că, dacă Dumnezeu n-ar fi fost Poet, n-ar fi creat primul om. Dar aşa de mult s-a bucurat Dumnezeu de frumuseţea lumii, încât a simţit nevoia să i-o mai arate şi altcuiva – şi de aceea l-a făcut pe Adam. Iar acesta, la rândul său, din acelaşi motiv, Îi va fi cerut o Evă (p. 45)

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.